mărát (mărátă),
adj. –
Sărac, amărît, nenorocit. – Var. (
Banat)
mărac. Mr.
mărat. Probabil în
loc de *
amărat, din
amar, cf.
amărît (REW 406). Der. din lat.
male habitus › it.
malato, fr.
malade (Tiktin; Candrea) pare dubioasă, ca și
cea din gr. μέλας, cu suf. -
atus (Capidan,
LL, I, 285). Întîlnirea cu sl.
márati „a se îngrijora” (Scriban) pare întîmplătoare. Var. se explicăprin încrucișarea cu
sărac.