măciná (mácin, măcinát),
vb. –
1. A
pisa, a sfărîma. –
2. A
mărunți, a pulveriza. –
3. A
strivi, a zdrobi. – Mr., megl.
mațin, măținare, istr.
mǫțiru. Lat.
machināre sau
macināre, din clasicul
machĭnāri (Densusianu,
Hlr., 192; Pușcariu 1009; Candrea-Dens., 1036; REW 5206), cf. it.
macinare, sp.
maznar, vegl.
maknur. – Der.
măcinat, s.n. (acțiunea de a
măcina);
măciniș, s.n. (măcinare);
măcinătură, s.f. (măcinare), cf. it.
macinatura.