mînecă (mấneci),
s.f. –
Parte a îmbrăcămintei care acoperă
brațul. – Var.
mînică. – Mr.
mînică, megl.
mǫnică. Lat.
mănĭca (Candrea-Dens., 1124; REW 5300;
Pascu, I, 119), cf.
alb.
mëngë, it.
manica, prov., sp.,
port.
manga, fr.
manche. – Der.
mînecar, s.n. (tunică, veston, bluzon; manșon);
mînecuță, s.f. (mînecă;
manșetă detașabilă).