mangál (mangáluri),
s.n. –
1. Vas cu
cărbuni. –
2. Cărbune ușor. – Mr.
mîngal, megl.
mangal. Tc.
mangal (Miklosich,
Türk. Elem., II, 122; Roesler 572; Șeineanu, II, 246; Berneker, II, 16; Lokotsch 1392; Ronzevalle 166), cf. ngr. μαγϰάλι, bg., sb.
mangal.