manglí (manglésc, manglít),
vb. –
1. (Arg.) A
cere de
pomană, a cerși. –
2. (Arg.) A
fura. Țig.
mang- „a cerși” (
Graur 166; Juilland 167). – Der.
mangleală, s.f. (cerșetorie), cf.
Graur,
BL, IV, 198;
manglitor, s.m. (cerșetor);
mangosit, adj. (inutil, inapt) pare să aparțină aceleiași
familii, cf. bg.
mango „
țigan”, ngr. μάγϰα „pungaș,
derbedeu”, ngr. μαγϰούφης „
haimana, pungaș” (der. din cr., slov.
manjkav „imperfect”, propusă de Cihac, II, 185 este insuficientă;
cea din gr. μαγγόνω „a goli, a
consuma”, aorist ἐμάγγωσα, de
Graur,
BL, IV, nu pare convingătoare). De
asemenea trebuie să se menționeze
aici mangoliță (var.
mangaliță), s.f. (
porc de o anumită
rasă), care trebuie
pus în legătură cu
porecla bg. a
țiganilor,
mango (Berneker, II, 4), și provine din sb., cr.
mangùlica (Cihac, II, 514), cf. mag.
mangalica.