mîrced (-dă),
adj. – Veștejit,
ofilit. Lat.
marcidus (Pușcariu 1095; Candrea-Dens., 1129; cf. REW 5346; Rosetti, I, 160), cu fonetismul alterat datorat tratamentului expresiv, ca
efect al unei
false analogii cu
mîlc, mîrc. – Der.
mîrcav, adj. (Trans.,
moale; epuizat), cu
schimb de suf.;
mîrcezi, vb. (a se veșteji);
mîrcaviță (var.
mîlcaviță, mălcaviță), s.f. (
Banat, Olt., reumatism);
mălcoz, s.n. (Trans., o anumită
boală a
turmei). – Cf.
vîlced.