mardá (mardále),
s.f. – Rămășită, rebut, lucru
fără valoare. Tc.
marda „suprapreț” (Șeineanu, II, 249), cf. var. ngr. μαρδᾶς,
alb.
marda. Tiktin se îndoiește de etimonul propus de Șeineanu, considerînd evoluția semantică dificilă; aceasta se explică în
lumina ngr., care înseamnă „înșelăciune” sau „
preț exagerat pentru un lucru
fără valoare”. – Der.
mardalîc, s.n. (înv.,
sold, rest).