máslu (masluri),
s.n. –
Miruit, împărtășanie. Sl.
maslo „unsoare,
ulei” (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Miklosich,
Lexicon, 363; Cihac, II, 188; Berneker, II, 23), cf. bg., sb.
maslo „
ulei”, sb., cr.
masla „
maslu”. E dubletul lui
maslă, s.f. (
semn la
cărțile de
joc, culoare), cf.
rus.
masti „culoare la
cărțile de
joc”,
față de sl.
mastiti „a
unge”. – Der.
măslui, vb. (a trișa, a însemna
cărțile de
joc), cf. bg.
masljă „a
unge”;
măsluitor, s.m. (trișor). – Cf.
măslin.