măsúră (măsúri),
s.f. –
1. Determinare. –
2. Tact,
cadență. –
3. Cumpătare, prudență. –
4. Prevedere, pregătire. – Mr.
misură, megl.
misur. Lat.
mensura (Pușcariu 1047; Candrea-Dens., 1068; REW 5502), cf. it.
misura, fr.
mesure, sp.
mesura. Mr. are și dubletul
misură, din it. – Der.
măsura, vb. (a determina; a
merge; a calcula, a examina; a se
lua la
bătaie; refl., a se modera, a se înfrîna; a se compara, a
intra în concurență), cf. mr.
misur, misurare (după Candrea-Dens., Tiktin și REW 5503,
direct din lat.
mensurare);
măsurătoare, s.f. (
măsură);
măsurător, s.m. (cel care măsoară ceva);
măsurătură, s.f. (măsurare);
măsuriș, s.n. (Trans., măsurarea
laptelui la stînă).