mijí (mijésc, mijít),
vb. –
1. A
clipi, a întredeschide
ochii, a-i
închide pe
jumătate. –
2. A
dormita. –
3. A
închide ochii în
jocul de-a
baba oarba. –
4. A se
ivi, a se
lumina de
ziuă. –
5. (Refl.) (Despre
mustață,
plante) A
începe să
crească. – Var.
amiji, umezi. Megl.
mijǫs. Sl.
mižati „a
închide ochii” (Miklosich,
Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 195; Berneker, II, 56;
Graur,
BL, VI, 172), cf. bg.
mižjă, zamižavam (›
amiji), sl.
omežati (›
umezi), sb., cr.
mižiti,
rus.
smežiti (Vasmer, II, 113). Cf.
mică. – Der.
mija, s.f. (
cloșcă);
mijoarcă, s.f. (Bucov.,
cloșcă);
mijitor, adj. (care se
ivește);
mijos, adj. (care
clipește);
miză, s.f. (sens nesigur; ceva ce
abia mijește, ceva nesemnificativ),
sec. XVII, înv., folosit o
singură dată de Dosoftei.