Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția moțului definiție dex
moțului
găsește rime pentru
moțului
MOȚ
2
, MOÁȚĂ,
moți
,
moațe
, s.m. și f.
Român
din
Munții
Apuseni
;
moțogan
. – Cf.
moț
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia moțului
MOȚ
1
,
moțuri
, s.n.
1.
Șuviță
de
păr
(mai
lung
și mai
des
) din
frunte
sau din
creștetul
capului
(la
oameni
și la
animale
). ♢ Expr. (Fam.)
(A fi) cu
moț
(în
frunte
)
sau
mai cu
moț
= (a se
socoti
) cu
vază
, mai
deosebit
, mai
iscusit
, mai
grozav
.
A
spune
lucrurile
cu
moț
= a
exagera
, a
înflori
ceva.
Moț
și el
= se
spune
când
cineva
intervine
(
nechemat
) într-o
discuție
.
A
lua
(pe cineva) de
moț
= a
trage
de
păr
. ♦
Șuviță
de
păr
legată
cu o
panglică
;
p. ext.
panglica
cu care se
leagă
această
șuviță
. ♦ (Mai
ales
la pl., în
forma
moațe
)
Șuviță
de
păr
răsucită
pe un
șiret
, o
hârtie
, o
cârpă
etc.
pentru
a se
încreți
;
p. ext.
șiret
,
cârpă
,
hârtie
etc.
folosită
în acest
scop
;
bigudiu
.
2.
Smoc
de
pene
de pe
capul
unor
păsări
.
3.
Panaș
,
ciucure
confecționat
din
diferite
materiale
, care se
atârnă
la
fes
,
scufie
,
căciuliță
etc.
4.
Pielea
roșie
-
albăstruie
de pe
capul
curcanului
, care
atârnă
în
jos
;
creastă
. ♢ Compus:
moțul
-
curcanului
=
a)
plantă
erbacee
mare
cu
flori
roșii
,
roz
sau
albe
în
formă
de
spice
care
atârnă
în
jos
(
Polygonum
orientale
);
b)
plantă
erbacee
cu
flori
roșii
,
mici
,
așezate
în
spice
lungi
, care
atârnă
ca o
coadă
(
Amaranthus
caudatus
).
5.
Nume
dat
unor
inflorescențe
.
6.
(Reg.)
Plantă
acvatică
cu
flori
verzui
,
unite
în
spic
, care
ies
la
suprafața
apei
(
Potamogeton
perfoliatus
).
7.
Partea
superioară
,
ascuțită
,
prelungită
sau
bulbucată
, a unor
lucruri
;
vârf
. [Pl. și:
moațe
.] – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia moțului
MOȚ
1
,
moțuri
, s.n.
1.
Șuviță
de
păr
(mai
lung
și mai
des
) din
frunte
sau din
creștetul
capului
(la
oameni
și la
animale
). ♢ Expr. (Fam.)
(A fi) cu
moț
(în
frunte
)
sau
mai cu
moț
= (a se
socoti
) cu
vază
, mai
deosebit
, mai
iscusit
, mai
grozav
.
A
spune
lucrurile
cu
moț
= a
exagera
, a
înflori
ceva.
Moț
și el
= se
spune
când
cineva
intervine
(
nechemat
) într-o
discuție
.
A
lua
(pe cineva) de
moț
= a
trage
de
păr
. ♦
Șuviță
de
păr
legată
cu o
panglică
;
p. ext.
panglica
cu care se
leagă
această
șuviță
. ♦ (Mai
ales
la pl., în
forma
moațe
)
Șuviță
de
păr
răsucită
pe un
șiret
, o
hârtie
, o
cârpă
etc.
pentru
a se
încreți
;
p. ext.
șiret
,
cârpă
,
hârtie
etc.
folosită
în acest
scop
;
bigudiu
.
2.
Smoc
de
pene
de pe
capul
unor
păsări
.
3.
Panaș
,
ciucure
confecționat
din
diferite
materiale
, care se
atârnă
la
fes
,
scufie
,
căciuliță
etc.
4.
Pielea
roșie
-
albăstruie
de pe
capul
curcanului
, care
atârnă
în
jos
;
creastă
. ♢ Compus:
moțul
-
curcanului
=
a)
plantă
erbacee
mare
cu
flori
roșii
,
roz
sau
albe
în
formă
de
spice
care
atârnă
în
jos
(
Polygonum
orientale
);
b)
plantă
erbacee
cu
flori
roșii
,
mici
,
așezate
în
spice
lungi
, care
atârnă
ca o
coadă
(
Amaranthus
caudatus
).
5.
Nume
dat
unor
inflorescențe
.
6.
(Reg.)
Plantă
acvatică
cu
flori
verzui
,
unite
în
spic
, care
ies
la
suprafața
apei
(
Potamogeton
perfoliatus
).
7.
Partea
superioară
,
ascuțită
,
prelungită
sau
bulbucată
, a unor
lucruri
;
vârf
. [Pl. și:
moațe
.] – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia moțului
MOȚ
2
, MOÁȚĂ,
moți
,
moațe
, s.m. și f.
Român
din
Munții
Apuseni
;
moțogan
. – Cf.
moț
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia moțului
MOȚ
1
,
moțuri
, s.n.
1.
Șuviță
de
păr
(mai
lung
și mai
des
) din
frunte
sau din
creștetul
capului
(la
oameni
și la
animale
). ♢ Expr. (Fam.)
(A fi) cu
moț
(în
frunte
)
sau
mai cu
moț
= (a se
socoti
) cu
vază
, mai
deosebit
, mai
iscusit
, mai
grozav
.
A
spune
lucrurile
cu
moț
= a
exagera
, a
înflori
ceva.
Moț
și el
= se
spune
când
cineva
intervine
(
nechemat
) într-o
discuție
.
A
lua
(pe cineva) de
moț
= a
trage
de
păr
. ♦
Șuviță
de
păr
legată
cu o
panglică
;
p. ext.
panglica
cu care se
leagă
această
șuviță
. ♦ (Mai
ales
la pl., în
forma
moațe
)
Șuviță
de
păr
răsucită
pe un
șiret
, o
hârtie
, o
cârpă
etc.
pentru
a se
încreți
;
p. ext.
șiret
,
cârpă
,
hârtie
etc.
folosită
în acest
scop
;
bigudiu
.
2.
Smoc
de
pene
de pe
capul
unor
păsări
.
3.
Panaș
,
ciucure
confecționat
din
diferite
materiale
, care se
atârnă
la
fes
,
scufie
,
căciuliță
etc.
4.
Pielea
roșie
-
albăstruie
de pe
capul
curcanului
, care
atârnă
în
jos
;
creastă
. ♢ Compus:
moțul
-
curcanului
=
a)
plantă
erbacee
mare
cu
flori
roșii
,
roz
sau
albe
în
formă
de
spice
care
atârnă
în
jos
(
Polygonum
orientale
);
b)
plantă
erbacee
cu
flori
roșii
,
mici
,
așezate
în
spice
lungi
, care
atârnă
ca o
coadă
(
Amaranthus
caudatus
).
5.
Nume
dat
unor
inflorescențe
.
6.
(Reg.)
Plantă
acvatică
cu
flori
verzui
,
unite
în
spic
, care
ies
la
suprafața
apei
(
Potamogeton
perfoliatus
).
7.
Partea
superioară
,
ascuțită
,
prelungită
sau
bulbucată
, a unor
lucruri
;
vârf
. [Pl. și:
moațe
.] – Et. nec.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia moțului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK