momîie (-i),
s.f. – Sperietoare, gogoriță, baubau. Creație expresivă (REW 5277), coicide cu alte
cuvinte străine,
fără să se
poată stabili o legătură
directă, cf. ngr. μαμοῦνας (etimon din
rom., după Cihac, II, 672), arab.
mūmîya (Eguilaz 745), slov.
mamona. Der. din
mamă (Giuglea,
Dacor., II, 825) nu este posibilă. – Var.
mămîie, mămuie, (înv.)
mamuie;
momîiață, mămăiață, , cu același suf. din
mogîldeață;
momîrlan, s.m. (țopîrlan; pocitură; sperietoare; dărîmătură), cf.
mîrlan, țopîrlan;
mamiță, mămină, manină, momilă, namilă, cf. acest cuvînt;
mamorniță, s.f. (sperietoare);
mamornic, s.m. (insectă, Meloe proscarabeus), pe care Candrea
îl pune în legătură cu bg.
mramoren „marmorean” (pentru semantism, cf.
larvă);
morniță, s.f. (Bucov., țînțar, Ceratopogon pulicarius), prin afereza lui
mamorniță;
mornițar, s.m. (Bucov., țînțar). – Cf.
mămăruță.