monáh (monáhi),
s.m. –
Călugăr,
frate. Mgr. μοναχός, parțial prin intermediul sl.
monachŭ (Tiktin; cf. Vasmer,
Gr., 100), cf. it.
monaco, fr.
moine, sp.
monje. – Der.
monahal, adj. (de monah);
monahicesc, adj. (monahal);
ieromonah, s.m. (
călugăr preot), din mgr. ἱερομόναχος, sl.
jeromonachŭ;
monahie, s.f. (călugăriță), din sl.
monachija, cultism;
monahism, s.n. (călugărie).