mușcói (-i),
s.m. – Catîr. – Var.
mîșcoi. – Mr.
mușcă, s.f., megl.
moașcă, s.f. Sl.
miškŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 31; Miklosich,
Lexicon, 389; Cihac, II, 206), cf. bg.
măška,
alb.
mušk (Philippide, II, 725; Rosetti, II, 119). Der. din lat.
muscŭlus (Lambrior,
Carte de cetire, Iași, 1882, p. LVIII; Skok, cf.
Dacor., VII, 362), nu pare posibilă.
Sec. XVI, înv. – Der.
mușcoaie (var.
mîșcoaie), s.f. (catîrcă).