Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția muți definiție dex
muți
găsește rime pentru
muți
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
amuți
,
iuți
,
măți
,
miți
,
muci
,
mugi
,
mugi
,
mulți
,
muri
,
muti
,
muți
,
muție
,
muțiu
,
puți
Cuvinte apropiate:
amuți
,
iuți
,
măți
,
miți
,
muci
,
mugi
,
mugi
,
mulți
,
muri
,
muti
,
muți
,
muție
,
muțiu
,
puți
MUȚÍ,
muțesc
,
vb. IV. Intranz. (Pop.)
1.
A
pierde
facultatea
de a
vorbi
; a
deveni
mut
.
2.
(
Despre
sunete
,
voci
etc.) A
scădea
în
intensitate
; a
amuți
. – Din
mut
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia muți
MUT, -Ă,
muți, -te,
adj., s.m. și f.
1.
Adj. (
Despre
oameni
;
adesea
substantivat) Care nu
poate
vorbi
, care este
lipsit
de
facultatea
vorbirii
. ♢ Expr. (Substantivat; fam.)
Asta să i-o
spui
lui mutu,
se
spune
cuiva în
afirmațiile
căruia
n-ai
încredere
, care
exagerează
, care
minte
.
Unde a
dus
(
surdul
roata
și)
mutul
iapa
=
foarte
departe
.
2.
Adj. (
Despre
acțiuni
,
atitudini
ale
omului
) Care se
face
, se
petrece
în
tăcere
, care nu se
exprimă
prin
cuvinte
. ♢
Cor
mut
=
ansamblu
vocal
care
execută
o
melodie
fără
cuvinte
.
Film
mut
=
film
cinematografic
care
înregistrează
numai
imagini
,
fără
sunete
sau
vorbirea
personajelor
.
Scenă
mută
=
scenă
dintr-o
lucrare
dramatică
în care
personajele
nu
vorbesc
, ci își
exprimă
sentimentele
prin
gesturi
,
atitudini
,
mimică
etc.
Literă
mută
=
literă
din
cadrul
unui
cuvânt
care nu se
pronunță
.
3.
Adj. Care nu
vrea
sau nu
poate
să
vorbească
la un
moment
dat
sau în
anumite
împrejurări
;
p. ext.
căruia
nu-i
place
să
vorbească
(
mult
), care este
tăcut
din
fire
,
taciturn
. ♦ (
Adverbial
)
Fără
zgomot
.
4.
Adj. P. ext. (
Despre
elemente
ale
naturii
etc.)
Tăcut
,
liniștit
.
5.
S.m. și f. (Reg.)
Om
slut
;
om
nepriceput
,
prost
,
nătâng
. – Lat.
mutus, -a, -um
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia muți
MUTÁ,
mut
,
vb. I.
1.
Tranz. și refl. A (se)
mișca
din
locul
în care se
găsește
și a (se)
așeza
în
alt
loc
; a (se)
deplasa
; a (se)
strămuta
, a (se)
transfera
. ♢ Expr. (Tranz.; fam.)
A-i
muta
(cuiva)
fălcile
(sau
căpriorii
)
= a-i
trage
(cuiva) o
palmă
cu
putere
, a
lovi
peste
obraz
. ♦ A (se)
transfera
dintr-un
serviciu
în
altul
.
2.
Refl. A se
stabili
(cu
locuința
) în
alt
loc
, a-și
schimba
domiciliul
.
3.
Tranz. (Înv. și pop.) A
înlocui
, a
schimba
(cu
altceva
sau cu
altcineva
); a
modifica
, a
transforma
. ♦ A
schimba
cursul
,
direcția
. ♦ Expr.
A-și
muta
gândul
= a se
răzgândi
, a
renunța
.
4.
(La
jocul
de
șah
) A
efectua
o
mutare
. – Lat.
mutare
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia muți
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK