s.f. – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. măka „muncă”, sb. muka; cf. mucenic. – Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, s.m. (înv., chin; lucrător; adj., laborios, activ); muncelniță, s.f. (înv., martiriu), din sl. mąčenica; muncitoresc, adj. (lucrător); muncitorime, s.f. (adunare de muncitori).