mușluí (-uésc, mușluít),
vb. – A
cerceta, a iscodi, a fi
curios. Creație expresivă, cf.
moșmoli. Numerose var.:
amușlui, (a)mulului, bușlui, mujlui, mușina, acesta din
urmă prin încrucișare cu
mișuna. Der. din sb.
njušiti „a respira” (Cihac, II, 206) nu pare probabilă.