mútră (mútre),
s.f. –
1. Față,
mină,
chip. –
2. Strîmbătură, grimasă, schimonoseală. –
3. Fasoane,
nazuri. – Mr.
mutră. Ngr. μοῦτρον (Tiktin; Gáldi 212), cf. bg.
mutra, sl.
motriti (a
privi) › mr.
mutrescu, megl.
măntres, mutriri (a
privi). – Der.
mutros, adj. (năzuros).