narghileá (narghiléle),
s.f. –
Pipă turcească. – Mr.
narghile. Tc. (per.)
nargile (Eguilaz 463; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1556), cf. ngr. ναργελές, bg.
nargele, sb.
nargila. – Der.
narghelegiu, s.m. (înv.,
slugă la
palat care
prezenta domnului narghileaua).