nemerí (nemerésc, nemerít),
vb. –
1. A
lovi la
țintă, a ținti. –
2. A
lovi unde trebuie. –
3. A
afla, a întîlni. –
4. A
veni din întîmplare. –
5. (Refl.) A se
petrece, a avea
loc. –
6. (Refl.) A
coincide, a concorda, a
cădea de
acord. – Var.
nimeri, înimeri. Sl.
namĕriti „a
măsura” (Miklosich,
Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 193), cf. bg.
namiram „a
afla”, sb.
namjeriti „a nimeri”, sl.
namĕrjenije „
alb”. – Der.
nemerit, adj. (țintit);
nemereală, s.f. (întîmplare);
nemernic, adj. (înv.,
străin; vagabond, mizerabil), din
nemeri (4) cu suf. -
nic, sau din sb.
nemenik „
persoană sosită din întîmplare”;
nemernici, vb. (a hoinări, a trîndăvi, a cerși);
nemernicie, s.f. (înv., condiție de
străin; hoinăreală, trîndăveală). Pentru semantismul lui
nemernic, cf. Șeineanu,
Semasiol., 204.