nevóie (-ui),
s.f. –
1. Necesitate, trebuință. –
2. Obligație,
urgență. –
3. Sărăcie, mizerie. –
4. Ananghie, strîmtorare. – Mr.
nevol’e, megl.
nivol’ă. Sl.
nevolja, nevolje (Miklosich,
Lexicon, 421; Cihac, II, 462), cf. sb., cr., slov.,
rus.
nevolja,
alb.
nevojë, mag.
névolya, cf.
voie. – Der.
nevoi, vb. (a forța, a
obliga; a-și da silința, a se strădui; a
căuta, a se sili; refl., a se sforța);
nevoiaș, adj. (
sărac; incapabil, arierat), cf. mag.
névolyás „nenorocit, ticălos”;
anevoie, adv. (cu
greu);
anevoi, vb. (a se strădui);
(a)nevoință, s.f. (
muncă,
chin, dificultate);
(a)nevoios, adj. (dificil,
greu);
nevoitor, adj. (înv., muncitor, harnic).