ocărî (ocărắsc, -ît),
vb. – A insulta, a înjura. Sl.
okarjati „a
mustra”,
ukarjati „a acuza” (Miklosich,
Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 223), cf. sb.
okarati, pol.
ukaráć. – Der.
ocară, s.f. (injurie, insultă, oprobiu, rușine);
ocărîtor, adj. (care înjură);
ocărît, adj. (înv., rușinos);
ocarnic, adj. (înv., rușinos).