omorî (omór, -ít),
vb. – A
ucide. – Var. (înv.)
umori. Mr.
mor(omurescu), (o)murire. Sl.
umoriti (Miklosich,
Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227), cf. bg.
omorjavam. Cuvînt de
uz general (ALR, I, 289-90). – Der.
omor, s.n. (
moarte, omucidere, asasinat);
omorîtor, adj. (ucigaș, asasin);
omorîciune, s.f. (înv.,
moarte).