OMONÍM, -Ă
I.
adj. 1. care are același nume. 2. (muz.; despre
relația dintre două
tonalități) care au aceeași
tonică, dar
mod diferit. II. s. n. 1. cuvânt
identic ca
formă și
pronunțare cu un altul, dar deosebit ca
sens. 2. joc care cere dezlegătorului să găsească un cuvânt cu mai multe înțelesuri, fără a i se schimba nici
forma grafică, nici
accentul. II. s. m. f. cel care poartă același nume cu altcineva. (< fr.
homonyme)