ONÓR
I.
s. n. semn
exterior de cinstire, de
stimă, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.)
rang,
demnitate. ♦ (
mit.) a da ~ ul = a
prezenta arma în semn de
salut la primirea unui
șef, la parăzi etc.; a face
ŭrile (
casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă. II. s. m. nume dat cărților celor mai mari, la unele jocuri. (< fr.
honneur)