s.f. – 1. Discurs, cuvîntare. – 2. Epitalam, poezie populară care se rotește la nunțile tradiționale. – Mr. urăciune. Lat. oratio (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezintă direct cuvîntul lat. Este dubletul lui orațiune, s.f. (discurs). – Der. orator, s.m., din fr. orateur; oratoriu, s.n., din lat. oratorium, it. oratorio; oratoric, adj. (retoric); oratorie, s.f. (elocvecță).