orîndă (-de),
s.f. –
1. Soartă, ursită, destin. –
2. Ordin, stil,
mod. – Var.
orînd. Sl.
urędu „
ordin” (Cihac, II, 313; Conev 88); cf.
rînd și slov.
ured(a). – Der.
orîndui, vb. (a ordona, a regla, a
dispune), din sl.
uręditi, cf.
rîndui;
orînduială, s.f. (
ordin, dispoziție);
orînduitor, adj. (organizator).