oráție (-íi),
s.f. –
1. Discurs, cuvîntare. –
2. Epitalam, poezie populară care se rotește la
nunțile tradiționale. – Mr.
urăciune. Lat.
oratio (
sec. XVIII),
poate prin intermediul
pol.
oracja; mr. reprezintă
direct cuvîntul lat. Este dubletul lui
orațiune, s.f. (discurs). – Der.
orator, s.m., din fr.
orateur;
oratoriu, s.n., din lat.
oratorium, it.
oratorio;
oratoric, adj. (retoric);
oratorie, s.f. (elocvecță).