órdin (órdine),
s.n. – Poruncă, comandament. It.
ordine. E dubletul lui
ordine, s.f. (rînduială), din lat.
ordinem (
sec. XIX). – Der. (din fr.)
ordinal, adj.;
ordinar, adj. (curent, vulgar);
ordinanță, s.f., din
pol.
ordynans (Tiktin),
sec. XVIII, înv.;
ordona, vb.;
ordonanță, s.f., din germ.
Ordonnanz, cf.
rus.
orodonanc;
ordonator, s.m.;
ordonanța, vb. (a da, a emite un
act);
coordona, vb.;
dezordine, s.f.;
dezordona, vb.;
subordina (var.
subordona) vb., din fr.
subordonner.