I. adj. dispus, așezat în ordine. ♢ bine îngrijit, pus la punct. o (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ♢ înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr. ordoné)
vb. tr. 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orândui, a aranja, a rândui. ♢ (mat.) a introduce o relație de ordine pentru elementele unei mulțimi. (< fr. ordonner)
vb. tr. 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orândui, a aranja, a rândui. ♢ (mat.) a introduce o relație de ordine pentru elementele unei mulțimi. (< fr. ordonner)