părínte (părínți),
s.m. –
1. Tată. –
2. Titlu de reverență pentru clerici. –
3. (Pl.) Strămoși;
tata și
mama. – Mr.
p(ă)rinte. Lat.
parentem (Pușcariu 1271; Candrea-Dens., 1338; REW 6233), cf.
alb.
prinț, pl.
përinthë (Philippide, II, 650), it.,
port.
parente, prov., cat.
paren, fr.
parent, sp.
pariente. Uz general (ALR, I, 151). – Der.
părintesc, adj. (patern; familial);
părintește, adv. (ca un
părinte; cu
dragoste);
părinție, s.f. (înv., paternitate).