págubă (págube),
s.f. –
Daună, prejudiciu,
pierdere. Sl.
paguba (Miklosich,
Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 238). – Der.
păgubi, vb. (a
aduce daune, a prejudicia; a
pierde), din sl.
pagubiti „a
pierde”;
păgubaș, s.m. (victimă,
om care
pierde, prejudiciat);
păgubitor, adj. (care
aduce pagubă);
păgubos, adj. (dezavantajos; nefast);
păgubnic, adj. (înv., dăunător, vătămător);
despăgubi, vb. (a compensa, a indemniza; a se revanșa), format după fr.
dédommanger.