pălămídă (-ízi),
s.f. –
1. Crăpușnic, scaiete (Cirsium arvense). –
2. Pește de rîu (Gasterosteus platygaster). Sb., cr.
palamida (Cihac ,II, 239; Tiktin), din tc.
palamud „
ghindă” și acesta, probabil, din ngr. βαλανίδι „
ghindă” (Vasmer,
Gr., 107). A existat probabil din ngr. o încrucișare cu ngr. παλάμη „
palmă”, cf. ngr. παλαμονίδα „
osul-
iepurelui”;
dar numai παλάμη nu pare să constituie o explicație suficientă.
Poate are legătură cu cuvîntul următor.