parc (párcuri),
s.n. –
Grădină de agrement, rezervație,
loc de staționare a vehiculelor. Fr.
parc. – Der.
parca, vb. (a
închide animalele sau
oamenii într-un
țarc mare; a
așeza autovehiculele într-un
loc), din fr.
parquer;
parchet, s.n. (pardoseală de
lemn în
forme geometrice; instituție judiciară; curătură), din fr.
parquet, popular în Olt. și Munt.; cu ultimul sens, datorită folosirii lui în silvicultură.