pârlituri, s.f. 1. Pârleală (1). ♢ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură.