păzí (păzésc, păzít),
vb. –
1. A străjui, a
observa. –
2. A
face de
gardă. –
3. A
proteja, a
apăra. Mr.
păzire, megl.
păzǫs. Sl.
paziti „a urmări
atent” (Miklosich,
Slaw. Elem., 35; Miklosich,
Lexicon, 551; Tiktin), cf. bg.
pazja „a alimenta”, slov.
paziti „a avea grijă”. – Der.
pază, s.f. (
gardă; supraveghere; protecție);
păzitor, s.m. (paznic, gardian, strajă);
păzitură, s.f. (Trans., aliment, mîncare), pentru semantismul
căruia cf. bg.;
paznic, s.m. (
gardă, strajă). – Din
rom. provine bg.
pazitor (Miklosich,
Bulg., 130; Miklosich,
Fremdw., 117).