pedéstru (pedéstră),
adj. –
1. Care
merge pe
jos. –
2. (Trans. de S. și V.)
Schilod, invalid. – Mr.
pedestru. Probabil
direct din lat.
pĕdestrem (Pușcariu 1295; Meyer,
Alb. St., IV, 95; Candrea). În
general e considerat un
împrumut tîrziu (Tiktin; REW 6346) pentru că l-a conservat pe
d și pentru că nu a diftongat f., *
pedeastră (nu
cunoaștem f. de la sensul 2). În
ciuda acestor dificultăți,
prezența în mr., sensul popular din Trans. și expresiile
cum ar fi
cărare de om pedestru (
Doc. Munt. 1650), exclud
ideea unui
împrumut tîrziu, care
ar fi trebuit să
păstreze nuanța militară. Der.
pedestri, vb. (a
cere să
descalece; refl., a
descăleca);
pedestraș, s.m. (drumeț,
persoană care
merge pe
jos; soldat de
infanterie);
pedestrime, s.f. (
infanterie).