peșchír (peșchíre),
s.n. –
1. Ștergar, șervet. –
2. (Olt.)
Maramă. –
3. (Arg., înv.) Bancnotă de o
sută de
lei. – Mr.
pischire. Tc.
peșkir ‹ per.
pῑšgῑr (Roesler 601; Șeineanu, II, 293; Lokotsch 1660; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεσϰίρι,
alb., bg., sb.
peškir. – Der.
peșchirgiu (var.
peșchergiu), s.m. (slujbaș la
palat care
prezenta domnului șervetul), din tc.
peșkirci.