pestríț (pestríță),
adj. –
Pătat, bălțat, pistruiat. Sl.
pĭstrŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 252; Conev 77), cf.
păstrăv, pistrui. – Der.
pestricat, adj. (
pestriț);
pestriciune (var.
pestriție), s.f. (înv.,
amestec de diferite culori);
(îm)pestrița, vb. (a
face pestriț; a
amesteca, a
face variat);
(îm)pestrițătură, s.f. (bălțătură).