PLÁCĂ
s. f. 1. foaie de
metal, lemn, sticlă,
ebonită etc. o ~
aglomerată =
placă din așchii de lemn presate cu
diferiți lianți; ~
fotografică =
placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o
emulsie fotosensibilă; ~ de acumulator = fiecare dintre
electrozii unui acumulator, pe care se află o
pastă de
materie activă. 2.
disc muzical. o a schimba (sau a întoarce)
ă = a schimba
subiectul unei
discuții sau comportarea
față de cineva. 3. ~
turnantă =
disc de oțel sau de
fontă,
prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un
pivot,
servește la întoarcerea
vehiculelor ușoare de
cale ferată; (fig.) răspântie, încrucișare de
drumuri. 4. ~ de
fundație =
fundament de
beton al unei clădiri;
placă de
bază. 5. tablă pe care este scris, săpat ceva. 6.
proteză dentară. 7. ~
continentală = bucată
relativ independentă a scoarței
terestre, de
forma unei
calote sferice, care se mișcă în
raport cu altele. (< fr.
plaque)