plop (plópi),
s.m. –
Arbore înalt cu
ramuri subțiri (îndreptate în
sus). – Mr.
plop, plup. Lat.
pōpŭlus, prin intermediul unei var. pop.
*plōppus (Diez, I, 323; Pușcariu 1341; Candrea-Dens., 1412; REW 6655), cf.
alb.
pljep (Philippide, II, 651), it.
chioppo (Battisti, II, 907), cat.
clop, sp.
chopo, port.
choupo (Garcia de Diego,
RFE, IV, 205), cf. v. fr.
peuple ›
peuplier. – Der.
plopiște, s.f. (
pădure de
plopi);
plopar, s.m. (insectă, Saperda carcharias);
plopiș, s.n. (
pădure de
plopi).