poșidíc (poșidícuri),
s.n. –
1. Plevușcă,
pește mic. –
2. Droaie de
copii, copilăret. –
3. Făt,
mormoloc. – Var.
poji(r)dic, pojo(r)dic, poșirdic, poșildic, poșindic, boșandic. Creație expresivă, unde
poș- exprimă
ideea de „forfot”, cf.
foș-. Legătura cu mag.
fosedék (Drăganu,
Dacor., III, 716), mag.
posodék (Scriban) pare să explice prin același
scop expresiv. Cf.
poșircă, s.f. (
apă chioară), care pare să aparțină aceleiași
familii (după Cihac, II, 280, din sl.
požesti „a
arde”,
ipoteză improbabilă, care se explică parțial prin silința exagerată că din acest cuvînt
autorul ar face alcoolul de
proastă calitate; în realitate se
zice și pentru
supe și băuturi nealcoolice).