polizoare, s.n. Mașină-unealtă folosită la prelucrarea prin așchiere a suprafețelor cu ajutorul unei pietre abrazive în formă de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o mișcare de rotație. – Din fr. polissoir.
polizori, -oare, s.m. și f. Tehnician care lucrează cu polizorul. – Din fr. polisseur.