popás (popásuri),
s.n. –
1. Oprire, odihnă. –
2. Pauză în procesiunile mortuare. Sl.
popasŭ „
pășune” (Miklosich,
Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 150; Conev 68), cf.
pol., sb.
popas „
oprire pentru a hrăni
turma”. – Der.
poposi, vb. (a
opri pentru odihnă, a
face popas), în
loc de *
popăsi, datorat labialei precedente, cf.
zăbovi.