potór (-ri),
s.m. – Monedă
veche de
cupru. Sl.
polŭvŭtora „unu și
jumătate” (Miklosich,
Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 282; Tiktin), cf.
pol.
poltorak, slov.
poltora. – Der.
potoroancă, s.f. (Trans., monedă divizionară de
cupru);
potronic, s.m. (monedă de
argint de 6
aspri; monedă de
cupru, a douăsprezecea
parte dintr-un
leu), probabil dintr-un sl.
poltoronikŭ (Tiktin);
potură, s.f. (Olt., monedă de
cupru; Olt.,
oală). Cf.
polturac.