potrívă
s.f. –
Seamăn,
pereche. –
De o potrivă, la
fel. –
Împotrivă (‹
în potrivă),
contra. –
Dimpotrivă (‹
din potrivă), din
partea opusă. – Var. înv.
protivă. Sl.
protivŭ „
contra” (Cihac, II, 297). – Der.
potrivi, vb. (înv., a
confrunta, a compara; a proporționa, a
egala; a fasona, a regla; a pune în
ordine, a
compune; a da
gust, a
doza; a alătura, a împerechea; refl., a
conveni, a
coincide; refl., a-i
veni bine; refl., a
ajunge din
urmă, a dori egalitate; refl., a da importanță);
potriveală, s.f. (
asemănare; coincidență, conformitate);
nepotriveală (var.
nepotrivire), s.f. (diferență, nepotrivire, dezacord);
potrivit, adj. (corespunzător, conform; oportun; mijlociu);
nepotrivit, adj. (inoportun, inadecvat, nelalocul său);
potrivnic (var.
protivnic), adj. (înv.,
egal, asemănător; rival, adversar,
opus), din sl.
protivĭnikŭ „
opus”;
protivnie, s.f. (înv., opoziție, dușmănie);
împotrivi, vb. (a se
opune; refl., a se înfrunta, a rezista), cf. sl.
potriviti, protiviti „a rezista”;
împotriveală, s.f. (rezistență);
împotrivitor, adj. (care se
opune).