prăpástie (-ăstii),
s.f. –
1. Hău, abis,
genune. –
2. Gol, imensitate. –
3. Prostie, fleac. – Sl. (
rus.)
propastĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 211), cf.
prăpădi. – Der.
prăpăstui, vb. (a rostogoli; refl., a se
năpusti; refl., a se tulbura);
prăpădere, s.f. (înv., prăpastie), creație personală a lui Dosoftei;
prepestenie, s.f. (Olt., prăpastie; dezastru).