práctic (práctică),
adj. – Util,
priceput, versat. Lat.
praticus (
sec. XIX). – Der.
practică, s.f., din fr.
pratique, și mai
înainte (
sec. XVIII) din ngr. πραϰτϰά (Gáldi 234);
nepractic, adj. (
puțin practic, impracticabil);
practicabil, adj., din fr.
praticable;
impracticabil, adj. (impracticabil);
practica, vb., din fr.
pratiquer;
practicant, adj. și s.m., din fr.
pratiquant și ca s. din germ.
Prakticant;
practician, s.m., din fr.
praticien;
practicos, adj. (expert, experimentat), din ngr. πραϰτϰός,
sec. XIX, înv. Cf.
praxis.