vb. – A reproduce, a înmulți, a naște. Sb., slov. prasiti, bg. prasjă se „a se înmulți porcii” (Tiktin). Legătura cu rodi (Cihac, II, 317) nu este probabilă. – Der. prăsilă, s.f. (reproducție, generație; descendent, progenitură); prăsilos, adj. (prolific); prăstură, s.f. (înv., iapă), în loc de prăsitură; împrăsili, vb. (a reproduce); prăseală, s.f. (înv., reproducere).
vb. – A săpa, a curăța de buruieni. – Megl. prăsǫs, prășiri. Sl. prašiti „a se face praf” (Cihac, II, 285), cf. sb., cr., slov., ceh. prašiti și praf. – Der. prașilă (var. prășilă, prașe), s.f. (săpare, curățare de buruieni), dintr-un sl. *prašilo (după părerea improbabilă a lui Byhan 328, într-un sl. prąštilo); prășit, s.n. (prașilă); prășitor, s.m. (cel care prășește); prășitoare, s.f. (mașină de prășit). După Miklosich, Wander., 18, rut. prašuwaty provine din rom.