právăț
,
právățe și
pravắțuri, s.n.
1. (înv. și reg.) drum drept (pe coama unui deal).
2. (reg.) direcție în spațiu.
3. (reg.)
puț de intrare într-o mină (pe verticală).
4. (reg.)
parte abruptă a unei văgăuni.
5. (înv.) țintă, obiectiv final; țel,
scop.
6. (înv. și reg.) loc de observație sau de urmărire; loc deschis folosit într-un anumit
scop.
7. (înv.) învățătură, normă, lucrare etc. care servește drept îndrumător.
8. (reg.) fier în formă de unghi drept de la rotilele unui plug.
9. (s.m.; înv.; în forma:
praveț-praveți) dirijor de
cor.
10. (s.m.; reg.; în forma:
prăviț-prăviți) nuia, lăstar, de
salcie sau de tei cu care se leagă snopul de grâu.
11. (s.f.; reg.; în forma:
prăviță) fier la capătul leucii carului, care se sprijină pe osie.
12. (s.f.; reg.; în forma:
praviță) par lung și subțire, despicat la un
capăt, cu care se culeg fructele din pomi; par.
13. (s.f.; reg.; în forma:
prăviță) sarcină de lemne.